vineri, 13 martie 2009

Politica de scara blocului

Toata lumea se pricepe cu siguranta la 2 lucruri, la politica si la fotbal. De cel din urma subiect nici nu mai are rost sa comentam. La certurile pe care le vedem zilnic pe la televizor nimic nu ne mai surprinde, dar despre politica nu se putea sa nu expun si eu o opinie. Foarte interesanta metoda romaneasca de a-ti rasplati mentorul. Noi pe langa faptul ca primul lucru pe care-l facem cand ajungem in functie e sa ne asiguram confortul material pe 3 generatii, muscam si mana celui care ne-a creat. Avem exemplele elocvente chiar aici, Geoana si Nastase. Nu-mi pot imagina eu ca Mircica a fost pus in functie fara aprobarea lui Adita. (pe vremea aia mai avea un cuvant de spus) Surprinzator insa, mentorul este injunghiat bine pe la spate, de doua sau cel putin trei ori, dar mai presus de atat, Brutus mai si tapeteaza un zambet altruist pe buze. (fraza a fost menita sa fie citita de doua ori)
Nu iau apararea nimanui, ba din contra! Teoria mea proprie si personala este ca 'tusica Tamara se odihnesc pe o plaja din Bahamas, sorbind dintr-o carafa de aur. (interpretati cum vreti). Ca sa conchid scurta mea postare, asa ceva n-ai mai vazut! Asa ca dragi prieteni lasati doctrinele la o parte, agatati sepcile cu PDL in cui si incuiati in dulap toate umbrelele de la PNG ca n-ar niciun rost! Mai bine apucati-va de fotbal ca iar s-a accidentat Chivu!

luni, 9 martie 2009

Ziua barbatului

Astazi dragi prieteni, e ziua noastra, a tuturor barbatilor! Surpriza insa, din 10 barbati, 9 n-au primit nimic de la consoarte si nici ca vor primi. De ce asta? Pe 8 martie e josnic sa nu te prezinti cu un buchetel de flori in mana sau cu o cutie de bomboane. De ce pe 9 n-am primi si noi o lada de bere sau o sticla cu vin, sau macar bilete la un meci? Raspunsul a fost greu de gasit. Pe 8 martie fiecare doamna din lume se simte mai speciala, de ce nu s-ar simti ai zice? Ziua ei, pupaturi, buchete de flori, ciocolata. Atentia pentru o femeie este ca sticla de bere pentru un barbat, niciodata destul de voluminioasa. Trebuie sa-i arati, domne ca-ti pasa. Ca nu esti intr-un fel, ca esti galant, stimabil, respectuos. Si asta pentru ce, revenim la intrebare. Pai cum pentru ce domne, sa nu creada ca esti vreun terchea-berchea, sa vada si duduia ca tii nitel la ea. Daca am consulta programul tv pe 9 martie am vedea ca si asta este un cadou pentru femeile din toata lumea, chiar de ziua noastra! Acasa tv ne propune un sir interminabil de drame si telenovele care mai de care mai siropoase, atingand apogeul cu Mircea S. OTV o aduce intr-o editie speciala pe minunata doamna Magda Ciumac pentru a vorbi despre nu stiu ce adulter sau viol si incheie cu seducatoarea Nikita care... sa zicem ca nu mai are nevoie de alte prezentari. Nu vedem si noi un fotbal pe 9 martie, un box, nitel sport sa ne creasca adrenalina. Vedem numai prostii si asta pentru ca orice ai face, oriunde ai fi, trebuie sa respecti femeia!

Femeia, femeia ce adanc mister,
Nu poti nicicand sa-l dezlegi!

sâmbătă, 7 martie 2009

Romani agresati in Italia

Nu mai ridicati din sprancene si inchideti va rog gurile, titlul este cat se poate de adevarat. Am vazut zilele trecute un ziarist italian care a pozat drept roman intr-una din suburbiile Romei. Omul respectuos a cerut o tigara, ce-i drept cu accent romanesc, si din pacate era pe cale sa-si primeasca cateva lovituri de cutit in schimb. Acum sa ne punem intrebarile de rigoare. Cum e posibil asa ceva?Ca sa fiu sincer dupa toate actele caritabile initiate de romani in tara pastelor era normal sa primim o asemenea intampinare. Nici nu mai intra in discutie faptul ca damblagiul respectiv a vrut sa demonstreze ceva. Si anume ca romanii nu sunt bine veniti acolo. Normal, toata Europa va condamna aceste acte de violenta impotriva romanilor ca pe un gest nesportiv. Pai de, ratam un penalty decisiv cu Italia si asta primim in schimb? De la Gigi Becali in sus (sau jos) toata lumea va dori nitica imagine pe baza treburilor astora, asta pana cand mai comitem un viol sau o crima ca lumea sa zica, da domne, hai sa-i dam afara de tot. Mi-am pus si eu intrebarea, cum sa-i dam afara? E foarte clar ca nu trebuie sa ne mai ascundem dupa deget. Cand vorbim de nelegiuri vorbim si etichetam in general populatia de etnie rroma. Toata lumea spune ca nu facem asta, dar defapt asta facem. Sunt constient ca exista si rromi care respecta legea si incearca sa-si faca un rost in viata, dar majoritatea reprezinta exact opusul. Acum ideea este in felul urmator, noi nu mai avem niciun fel de suport popular in Italia si asta se vede. Nu sper ca situatia se va imbunatati, dar totusi dupa cum decurg lucrurile nu facem decat s-o inrautatim. Iscam demonstratii publice daca nu incetam cu actele de violenta. Acum dragi cititori aveti si voi dreptate cand urlati in gura mare, domne, de eu ce vina am? Mi se pare indreptatita intrebarea si raspunsul numai El il stie.

vineri, 6 martie 2009

Plimbari in parc

Si-n ultima cetate, in ultima-ncapere,                                    

                           Respira iarasi monstrul, nastrusnica durere.

Ma uitam zilele trecute pe geam, la Bucuresti. La orasul in care am crescut si in care vreau sa-mi petrec tot restul vietii de-acum in colo. Un poet englez a spus odata ca, daca te plictisesti de Londra, te plictisesti de viata. Asta va zic si eu dragi cititori, capitala noastra are cate putin din toata. Cate putina curatenie, cate putine istorie, cate putina eleganta, Bucurestiul a fost mai mereu inconjurat ca de o aura misterioasa care-si lasa amprenta in viata noastra. Chiar daca strazile sunt mereu aglomerate, chiar daca eterna perdea de gaze inecacioase te imbie la tot pasul, acest oras va ramane un simbol al lumii libere. Va intrebati probabil acum de ce-am spus libere... 

Imi amintesc de plimbarile in Cismigiu unde parca intram intr-o alta lume. Nimic nu mai conta, barcile pluteau nestingherite pe lac, iarba se clatina in vantul tandru si la tot pasul, vedeam cupluri care mai de care mai romantice. Parcul asta a fost mereu locul meu de refugiu, un loc in care puteam sa stau si sa privesc firul vietii. Stateam cu orele pe marginea apei si urmaream susurul stins al batranilor arbori. Era inimaginabil, era ceva de nedeslusit...

Acum insa Cismigiul a adormit, pentru cat timp nu se stie. Apa nu mai are acelasi gust, mirosul nu mai este la fel de-mbietor, iar vantul, vantul parca te goneste din acest colt uitat de lume. Multimea oarba care bate aleile poleite cu frunze nu-i mai da importanta. Arborele batran se inclina plin de sperante in fata fiecarui trecator, dar numai nostalgicii ca mine ii mai raspund...

Cu ochii in televizor

Du-m-acasa mai tramvai,

Ca incepe Din Dragoste!

De la mic la mare toata lumea a ajuns sa fie dependenta de televizor. Nicio zona din tara noastra nu face exceptie de la aceasta regula. Ai spune ca foamea asta nebuna dupa emisiuni televizate se diminueaza odata cu inaintarea in varsta. Uite draga cititorule ca nu-i asa! Am s-o iau in ordine crescatoare. Stim cu totii ca omologul Dl. Goe in familiile bucurestene este innebunit dupa desenele animate si reactioneaza destul de dur cand schimbam canalul. Urmeaza apoi tineretul, sau cum imi place mie sa ii zic, junimea. Categoria asta actioneaza telecomanda mai ceva ca pe un Kalashnicov. Observam ca programul este bine stabilit si ca fiecare emisiune aprinde un spirit razboinic in inima respectivului. Apoi ajungem la persoanele de aproximativ jumatatea de centenar. Acestia iti arunca un zambet sters si iti smulg telecomanda din mana pentru ca urmeaza filmul preferat. Si asa cei din urma si posibil cei mai inversunati dintre telespectatori sunt pensionarii. Toata lumea a vazut un batranel cuminte cum bombanea stufos atunci cand se facea 7 si el inca n-a deschis televizorul. Aceste tabieturi sunt la fel de puternice ca nevoia de heroina. Dupa stiri urmeaza sesiunea speciala de terapie otevista. Tot respectul pentru prezentatorii acelui post de televiziune, dar eu nu-mi pot imagina viata unui pensionar fara crimele, violurile si rapirile care sunt dezbatute zilnic acolo.

miercuri, 4 martie 2009

Metroul

Mijlocul de transport in comun cel mai folosit in Romania, metroul a facut mereu o gaura in programul nostru de zi cu zi. Exista o singura metoda prin care poti anticipa cand soseste, te uiti la ceas si daca observi ca ai intarziat cu 5 minute la sedinta la care trebuia sa participi cu siguranta metroul este aproape. Dar hai sa nu fim rai si sa luam de exemplu si sistemul altora la puricat. De pilda fratii nostrii (daca nu ai nostrii, ai cui) belgieni. Alegem un oras mare, hai sa fie Bruxelles, si ne apucam sa scriem. Pe langa faptul ca la baietii astia nu exista niciun fel de logica in configuratia liniilor de metrou, pentru a fi sigur ca ai ajuns la destinatie trebuie sa tii minte de unde ai plecat si apoi tinand cont ca stii unde vrei sa ajungi te uiti pe panou si vezi unde te afli, pe linia generala sau pe cele 3 brate. Logica acelor trei brate nu exista pentru ca garniturile nu au numere, tu pur si simplu trebuie sa deduci (de unde nu stiu) la care linie cobori... Ciudat sistem!

Insa sunt si cazuri mai fericite unde poti sa afirm ca cel care nu se descurca ori e orb, ori e grava starea in care se afla. Metroul din Londra a fost alcatuit dupa un cod al culorilor, (cer scuze daltonistilor) fiecare culoare insemand o linie. Fiecare linie are un punct important. De exemplu luam linia Victoria, aceasta are alocata culoarea albastra si punctul important este Gara Victoria. Sistemul este extraordinar de util si simplu pentru ca stii exact unde ajungi si daca esti turist doamna care vorbeste la sfarsitul fiecarei statii (belgienii n-au asa ceva) iti comunica zonele cele mai importante de vizitat din apropierea acelei opriri.

Asa ca dragi romani, nu mai bombaniti ca iar intarziati la lucru pentru ca se poate si mai rau... mult mai rau!

luni, 2 martie 2009

Proiectul 2 in 1

Cine-i harnic si munceste
Are tot ce vrea,
Cine-i lenes si chiuleste,

Are tot asa!!!

Precum vesnica zicala, de ce sa nu schimbam modificarea, dragul nostru ministru al mediului revine cu o veste ce va incanta probabil mii de romani de pe mapamondul nostru. Aflam cu stupoare ca domnul respectiv nu mai este dispus sa subventioneze proiectul casa verde, adica panourile solare pentru blocuri, cu 90% din pret si ca vrea sa reduca cifra mai pe la jumate. Asta nu e tot insa, alesul ne mai anunta ca pentru a beneficia de program trebuie sa avem cladirea reabilitata termic. Asa ca mai scoate tu mane din buzunar 700 de euro numai ca sa te poti trece pe lista de asteptare. Faptul ca traim in Romania inseamna ca dupa ce ai dat aceasta mica avere trebuie sa mai si suporti un an sau doi de zdranganeli drept in creierii capului ca sa-ti ajunga. Deci dragi pensionari spuneti adio viselor de a nu plati curentul vara pentru ca noul ministru s-a pus in sfarsit pe treaba. Asa ca toate panzele sus si ce mai conteaza, tot Romania e cea mai frumoasa!