duminică, 27 decembrie 2009

Cin' se arde-n ciorbă, suflă şi-n iaurt !

M-am întors mai repede decât prevăzusem cu un articol dedicat unui segment din populaţia României care cu timpul devine tot mai numeros. Nu voi căuta nod în papură acestor oameni, nu voi cere o explicaţie pentru felul lor de a fi. Nu, voi încerca pe cât posibil să le apar integritatea, voi încerca prin acest articol să caut un răspuns cu privire la simptomele acestei maladii şi mai mult, voi căuta un leac pentru ea. 

Am avut parte până acum (Slavă Cerului) de o multitudine de oameni, unii mai diferiţi ca ceilalţi. De la oameni extrem de exigenţi şi sârguincioşi, până la persoane delăsătoare şi ce mai, persoane iresponsabile. Nu caut să arăt cu degetul, nu caut să trasez linia între responsabilitatea şi iresponsabilitatea umana, ci prin acest articol caut să-i avertizez pe ceilalţi de suflarea lor, caut să protejez insul muncitor de palma grea a delăsării altora.

Încă din cele mai vechi timpuri, filozofi ai istoriei noastre au lansat o vorbă, o vorbă care se păstrează de-alungul existenţei omeneşti ca o regulă necesară şi suficientă a succesului. "Dacă vrei să iasă bine, fă-o singur!" Desigur, ca orice regulă are şi excepţiile ei, majoritatea sporturilor sunt jocuri colective, orice grup social se bazează pe colegialitatea fiecărui membru şi pe disponibilitatea lui la aşa zisul "joc de echipă". Astfel din start, individualitatea şi decizia individuală asupra unei probleme care priveşte mai multe părţi este alienată de societate.

Dar revenind la efectele iresponsabilităţii în viaţa de zi cu zi. Fiecare acţiune întreprinsă are o opusă şi egală reacţiune, aceasta este regula fundamentală a universului. Dacă înşurubarea unui bec, de pildă, este pusă sub umbra delăsării atunci rezultatul final va reflecta acest lucru. Şi acum te întreb pe tine dragă cititorule, ştiu că probabil eşti nedumerit. În rândurile de mai sus am bătut monedă asupra unui fenomen şi nu am căutat nici să-l explic, nici să-i găsesc rezolvare, dar îngăduie-mi atenţia ta pentru câteva momente în plus.

Ca orice om, am fost afectat de acţiunile altor persoane. Ca şi tine de altfel, am avut şi voi avea parte de o multitudine de probleme create de alte persoane. De exemplu,  dacă cineva uită să închidă geamul pe timp de furtună, acesta se sparge. Din eroarea comisă rezultă daune materiale, mai mari sau mai mici după caz. Dar o situaţie în care în locul geamului spart, imaginea ta ca persoană de bună credinţă ajunge să fie pusă la indoială din cauza unor variabile care nu au depins de tine, te lasă pe gânduri. Întrebarea pe care ţi-o adresez ţie dragă cititorule este una destul de delicată şi răspunsul ei nu îmi este destinat mie, răspunsul acestei întrebări trebuie să fie cât se poate de sincer şi cu ajutorul lui, fiecare persoană trebuie să tragă o anumită concluzie. 

Ai lăsa oare în mâinile altcuiva, un lucru de maximă importanţă pentru tine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu