duminică, 26 decembrie 2010

Reţeta perfectă pentru un Crăciun nefericit

Mulţi oamenii aleg să perceapă Crăciunul ca pe o sărbătoare a dăruirii, a bucuriei nemăsurate şi normal, a iubirii nemijlocite. Dar mai există un alt grup, mai mic ce-i drept, care decide să se complacă în starea lor de acalmie. Pentru ei, Crăciunul este o altă zi din an, un alt moment care le reaminteşte cât de singuri, trişti şi cu siguranţă, uitaţi vor rămâne. Să trecem acum la reţeta pe care v-am promis-o încă din titlu. E redundant să afirm faptul că merge, doar am verificat, nu?

1) Este întru-totul necesar să conştientizaţi starea dumneavoastră de spirit. Vorbim despre un picuţ de autosugestie, doar fiecare foc trebuie să pornească de la o scânteie.

2) Asiguraţi-vă că nimeni nu vă poate întrerupe preludiul emotiv cu încercări patetice de a vă înveseli. Ţineţi-vă departe de prietenii amuzanţi şi lipiţi-vă de cei care sunt constanţi fie în micime intelectuală, fie în stări depresive, fie în ambele.

3) Ambientul muzical trebuie să fie musai în ton cu starea dumneavoastră. Pentru a grăbi procesul este recomandabil să contemplaţi asupra unei fotografii cu o dragoste pierdută şi / sau să vă adânciţi într-un acces de gelozie. Notă pentru cei un picuţ mai inteligenţi: telenovelele sau filmele siropoase vă vor face mai mult ca sigur să vă hliziţi, păstraţi tonul mormântal expus în primii 3 paşi.

4) Odată ce procesul depresiv a început, asiguraţi-vă că îl întreţineţi! Fiecare foc are nevoie constant de câte o mână de lemne. Privarea de la mâncare şi somn sunt două ajutoare care vă scot din încurcătură la nevoie, fi-ţi siguri că vă stimulaţi frivol glandele lacrimale, abuzurile fizice sunt recomandabile.

5) Înteţiţi depresia prin imaginarea unor scenarii morbide, în care toţi cei care v-au rănit plâng disperaţi lângă trupul dumneavoatră neînsufleţit. Exersaţi câteva scrisori de adio pentru a intra şi mai adânc în starea pe care v-o doriţi. Persoanelor cu anumite accese sporadice de inteligenţă le este recomandată automutilarea.

6) După ce aţi trecut prin toţi paşii amintiţi mai sus, redactaţi o scrisoare de adio. Este neapărată nevoie ca aceasta să conţină cauzele eforturilor dumneavoastră. Pentru a amplica efectul acestui act, amintiţi spre finalul documentului persoanele responsabile de flagelarea dumnavoastră. Un "te iubesc Mimişor" ar fi arhisuficient, cauzându-i domnişoarei de faţă suferinţe epocale de care vă veţi putea bucura privind de sus sau de jos, după caz.

Orice întrebări sunt binevenite, consultaţiile de la mine, în calitate de specialist, sunt desigur gratuite. Succesul dumneavoastră este ceea ce mă face să merg mai departe.

P.S. De preferat ca totul să se petreacă în ambientul sonor al piesei ce urmează, multă baftă în atingerea ţelurilor. http://www.youtube.com/watch?v=nf5X6boRFME&feature=related

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu